pediatrica.md
Constipația la copii rămâne o preocupare frecventă a părinților și a pediatrilor, din cauza implicațiilor semnificative pentru sănătatea copilului. Prevalența constipației funcționale la copii variază de la 4% până la 36% dintre copii.
În spital, diagnosticul de constipație pediatrică însumează 3% din totalul trimiterilor de la medicii de familie și până la 25% dintre cazurile gastroenterologilor pediatri. Un studiu american recent sugerează că există un cost de resurse de sănătate pentru copiii care suferă de constipație estimat la 3,9 miliarde $/an.
Constipația tinde să fie egal reprezentată la ambele sexe pentru copiii de sub 5 ani, este mai frecventă la fetele de peste 13 de ani, iar vârful maxim al incidenței este la momentul formării obiceiului de toaletă și renunțarea la scutec, în jurul a 2-3 ani.
Constipația funcțională se caracterizează prin prezența a două sau mai multe dintre următoarele caracteristici, timp de cel puțin două luni înainte de diagnostic (clasificarea Roma III), la un copil cu o vârstă de cel puțin 4 ani:
• Două sau mai puține defecații la toaletă pe săptămână
• Cel puțin un episod de incontinență fecală pe săptămână
• Istoric de atitudine cu retenție voită de scaun (teamă, reținere, refuz etc.)
• Istoric de crampe abdominale și dureri
• Prezența unei mase fecale mari în rect
• Istoric de scaune cu diametru mare, care pot bloca toaleta.
Criteriile Iowa de constipație la copiii cu vârstă mai mare de 2 ani, potrivit doc.ro, includ două sau mai multe dintre următoarele episoade în decursul a cel puțin 8 săptămâni:
– un episod sau mai multe episoade de incontinență fecală pe săptămână
– scaune mari în rect care pot fi palpate în urma examinării abdominale
– scaune foarte mari în dimensiuni care blochează toaleta
– postura retentivă, cu comportament de abținere a defecației
– defecare dureroasă
– mai puțin de 3 scaune pe săptămână.
CITEȘTE ȘI: Toată sănătatea depinde de bacteriile din intestine – Cum să menţii echilibrul florei intestinale
Peristaltismul redus al intestinului este frecvent utilizat în diagnosticarea constipației. Într-un studiu de 178 de copii cu constipație în Iowa, mai mult de 58% au prezentat doar 3 mișcări intestinale pe săptămână și la fel s-a regăsit într-un alt studiu – doar 3 mișcări intestinale pe săptămână la 41,3% dintre copiii cu simptome de constipație, care prezentau scaune foarte rare.
Copiii pot prezenta dureri abdominale nespecifice la nivelul abdomenului înainte sau în timpul defecației; studiile recente au raportat dureri la 33% dintre copiii cu constipație.
În defecația dureroasă, copiii se plâng de disconfort și pot începe să plângă și să țipe nu numai în timpul scaunelor, ci și în anticiparea lor, situație observată la până la 68% dintre copiii cu constipație. Este posibilă apariția de sânge în scaune sau pe hârtie, situație care îi sperie și mai mult, determinându-i să refuze defecația pe viitor.
În incontinență, defecarea este involuntară, de multe ori copiii pot doar păta lenjeria de corp până la defecarea întregului scaun. Uneori, părinții pot confunda incontinența cu diareea, ceea ce ar putea duce la o medicație eronată, care să accentueze și mai mult constipația.
Scaunele mari sau fecaloamele pot duce la sângerări la nivelul anusului și defecarea dureroase la copiii mai mari. Copiii pot prezenta sânge pe hârtie absorbantă după ștergere. Examinarea perineului ar trebui să includă depistarea unor eventuale infecții, fisuri, fistule sau pete. Acestea din urmă, asociate cu o creștere sau pubertate întârziate, pot fi sugestive pentru boala Crohn.
Din păcate, sângerarea rectală în copilărie este adesea asociată cu alergie la proteinele din lapte de vacă, mai degrabă decât cu constipația, ceea ce înseamnă abordări diferite. Alergia la proteinele din lapte de vacă, în special non-IgE mediate, cu dismotilitatea colonului asociată poate manifesta constipație secundară.
Incontinența urinară a fost raportată la 9-13% dintre copiii cu un diagnostic de constipație. Constipația asimptomatică poate exacerba simptomele urinare la copiii cu enurezis. Scaunul restant din rect comprimă vezica urinară, îi reduce capacitatea funcțională și poate anula senzația de urinare. În plus, spasmele fundului de sac pelvian împiedică relaxarea și evacuarea completă a vezicii și contribuie la menținerea reziduurilor, cu risc de infecție (cistită).
S-a constatat o incidență mai mare a obezității la copiii constipați, în comparație cu populația generală pediatrică, cu probleme asociate psihosociale, dietă săracă, niveluri scăzute de activitate.
Un aport suficient de apă și lichide este necesar în gestionarea constipației. Copiii trebuie să mănânce ciorbe, supe cu legume și rădăcinoase, cereale, fructe, legume și salate proaspete. Sucul de mere sau prune poate fi eficient, la fel mierea, prunele uscate, siropul de casă.
Cu toate acestea, consumul de lichide excesiv poate duce la reducerea aportului nutritiv și implicit, al aportului de fibre, care poate fi contraproductiv. Acești copii ar trebui să evite băuturile carbogazoase.
Este foate important de înțeles ce anume determină instalarea constipației la copii, pentru că poate sugera și o eventuală soluție. Constipația se poate instala secundar unui context neadecvat, cum ar fi graba la școală dimineața, utilizarea rapidă a toaletei școlii, abținerea de a merge la toaletă din cauza altor preocupări mai interesante, cum ar fi joaca, jena de a cere voie educatoarei la toaletă etc.
Ocazional, copiii ar putea avea un scaun mai tare din cauza consumului de lichide scăzut, ori în urma unei boli febrile sau în timpul excursiilor sau taberelor, cu schimbarea obiceiurilor, toaletei, plus problemele legate de WC-urile neprietenoase din călătorie. Copiii cu predispoziție la constipație sunt cei mai afectați în astfel de excursii, adaptându-se mai greu situației.
În alte situații, constipația se instalează secundar unor alte boli, precum hipotiroidismul, boală Hirschsprung sau modificări mari ale nivelului de calciu.
Până la 63% dintre copiii cu constipație și incontinență fecală prezintă în istoric defecarea dureroasă înainte de vârsta de 3 ani și comportament de abținere de a defeca. Din nefericire, abținerea generează un cerc vicios al durerii care duce la continuarea abținerii, întărire
Examenul fizic ar trebui să includă o examinare abdominală pentru a evalua gradul de încărcare cu materii fecale, precum și evaluarea neurologică a coloanei vertebrale și a membrelor inferioare. Examinarea perineului ajută la depistarea eventualelor anomalii perianale sau anorectale, tonusul sfincterului.
Constipația ar trebui să se ia în calcul ca un diagnostic diferențial la toți copiii care prezintă dureri abdominale. Constipația poate fi prezentă la 1/3 dintre copiii cu autism. Alte considerații includ o asociere între copiii cu constipație refractară și abuzul fizic sau emoțional.
Copiii cu afecțiuni inflamatorii ale intestinului (cu sau fără implicarea anală) și boală celiacă pot prezenta constipație și se impun măsuri specifice de depistare a bolii.
CITEȘTE ȘI: Constipația, o problemă gravă! Cum îți reglezi tranzitul intestinal fără laxative
Tratamentul constă în medicație laxativă, adaptată fiecărui copil. Se poate lua în calcul un produs pe bază de complex activ de miere, aloe și nalbă, care să combată inflamația, iritația și disconfortul.
Formarea obiceiului de a merge la toaletă la timp poate fi de multe ori la fel de importantă că tratamentul. În stadiile ușoare sau temporare, un supozitor local cu glicerină poate ajuta. Însă în cazul constipației severe, se apelează la terapia cu laxative.
Părinții trebuie să fie sprijiniți de pediatru pentru a avea două-trei opțiuni de tratament laxativ și să încerce să le alterneze ca răspuns la simptomele copilului. Odată ce se observă o îmbunătățire, laxativele trebuie reduse treptat și nu oprite brusc.
Îmbunătățirea în cazurile cronice poate avea loc în câteva luni și poate dura ani întregi, în unele cazuri. Recidivele sunt comune și ar putea fi necesar să fie tratate cu doze crescătoare de laxative. Laxative obișnuite pot fi pe bază de lactuloză, macrogol, ulei mineral, hidroxid de magneziu, polietilenglicol.
Trebuie avuți în vedere și gestionați o serie de factori externi, cum ar fi hărțuirea, dinamica familiei și abuzul asupra copiilor. În egală măsură, copiii cu afecțiuni neurologice sau psihiatrice pot considera că este dificil să învețe sau să adere la o rutină de toaletare.
În prezent, sunt recomandate intervențiile comportamentale non-punitive, în asociere cu tratamentul medicamentos și dietetic. Este posibil ca o perioadă de spitalizare să fie utilă. Acest lucru poate fi realizat de o echipă multidisciplinară, inclusiv asistente medicale cu experiență în gestionarea copiilor cu constipație. Psihologii și terapeuții pot introduce metode de relaxare și joacă pentru toaletă și dieteticienii pot, de asemenea, să facă recomndari cu privire la aportul de lichide și de fibre.
Din păcate, se raportează o proporție mare de recidive după succesul obținut prin tratamentul inițial. Aceste recidive au fost raportate ca fiind mai frecvente la băieți decât la fete. Cu toate acestea, prognoza pentru constipație pe cinci ani este excelentă, cu rezolvarea constipației la 88% dintre copii, când au urmat tratament pe o perioadă de optsprezece luni.
Cei care nu au răspuns provin din familii cu un grad sporit de probleme psihosociale în care a fost suspectată conformitatea redusă a terapiei medicamentoase și urmărirea și susținerea recomandarilor. În general, 50% dintre copiii cu constipație cronică se vor vindeca după un an și 65-70% după 2 ani, cu rate mult mai mari în familiile motivate, aderente.
Constipația are un impact enorm asupra calității vieții copiilor și plasează o povară pentru asistența medicală primară și secundară. Constipația la copii poate fi gestionată cu succes printr-o colaborare bună cu copilul și explicarea fenomenelor, sprijinul parental, precum și îmbunătățirea obiceiurilor de igienă și folosire a toaletei, creșterea aportului de fibre și optimizarea tranzitului cu laxative.